vineri, 17 noiembrie 2017

Haideti in Canada !

In urma cu 6 ani ,pe vremea cand eram in procesul de emigrare ,multi ma intrebau cum  ar putea sa faca si ei  ca sa ajunga in Canada.
Multe informatii nu aveam atunci si nici  nu prea intelegeam programul prin care am ajuns intr-un final aici ,dar informatia a circulat cumva pe forumurile de emigrare si multi au reusit sa'' prinda'' un capat de franghie si sa-si vada visul implinit.
Am citit zilele trecute in ziarul local ca guvernul canadian vrea sa aduca mai multi emigranti in anii urmatori prin diferite programe. Unul ar fi PNP,acelasi prin care am ajuns si noi aici si care este programul provinciei New Brunswick. 
Acesta este link-ul pentru cine este interesat .

http://livinginnb.ca/

In toti acesti 5 ani de cand suntem aici ,au mai fost programe de acest fel si am mai intrebat prietenii din Romania daca ar vrea sa vina in Canada, dar se pare ca interesul romanilor pentru plecarea pe alte meleaguri a scazut .
Odata cu ridicarea vizelor de turist pentru romani,probabil ca muti vor profita de aceasta sansa si vor veni mai intai sa viziteze Canada,apoi vor lua decizii.
Guvernul vrea sa aduca emigranti ,motivand ca e nevoie de lucratori calificati ,dar majoritatea localnicilor sunt disperati ca nu gasesc un job in prvincie si trebuie sa plece in alte parti ale tarii.
Multi sunt furiosi ,iar comenteriile spun multe despre starea de spirit ,despre felul cum sunt perceputi emigrantii acum.
Daca totusi cineva e dornic de o schimbare radicala in viata si e gata sa se ia la lupta cu uriasii,ii urez succes si il astept la aeroport !























vineri, 10 noiembrie 2017

Quebec la pas marunt

S-a trecut la ora de iarna si cu aceasta ocazie a venit frigul ,iar azi a fulguit putin .
Abia ne-am intors de la Quebec si am gasit betele infipte la marginea driveway-ului ,semn ca vine si nu mai zaboveste coana iarna.
La Quebec am participat la un summit ,am stat la un hotel in orasul vechi si ne-am plimbat in voie pe stradutele care ne aminteau de unele strazi din  Bucuresti.









Prima data cand am vizitat Quebec-ul vechi era vara ,era aglomerat, iar noi eram pe fuga spre Montreal. Acum am incercat sa vedem cat mai multe chiar daca era un pic cam frig iar noi nu aveam pregatite haine de iarna pentru ca in Moncton inca mai era toaman insorita cand am plecat.
















 O veverita neagra prin copac.


 Aici eram pe Promenada Guvernatorilor ,dupa ce am urcat scarile ,pe un pod de lemn construit in jurul citadelei . Nu se vede bine dar era un mar plin de mere golden .




 Plimbare cu trasura pe stradulele quebecoase.




 Un desen de pe peretele interior al bistro-ului .

 O fantana arteziana fara apa.

 Vedere de la Citadela spre hotel .

Raul Saint Laurent.
In piata principala se lucra de zor la ridicarea unui brad de craciun din otel ,sticla si beculete colorate.Unele cladiri se renovau ,altele se daramau. Nu cred ca se poate spune despte Quebec ca nu este in sezon turistic pentru ca chiar si asa ,turisti erau peste tot,bistro-urile erau pline ,magazinele mici de suveniruri la fel.


Pe aleea de promenada se lucra la un fel de culoar pentru sanius,unde primaria pune la dispozitie niste sanii ca cele pe care le foloseau nativii.
35 de dolari costa abonamentul pe tot sezonul care tine pana in martie .
Chiar daca era doar 6 noiembrie ,in holul hotelului era deja craciun,toate incaperile si salile erau decorate si sclipitoare.





Am avut timp intre sesiuni sa vizitam imprejurimile,sa intram prin magazinele de suveniruri si sa facem cumparaturi sau sa degustam cate ceva din bunatatile quebecoase.
Am urcat si scarile ce inconjoara citadela ,am vizitat catedrala Notre Dame si ne-am plimbat prin orasul vechi pentru ca nu voiam sa luam autobuzul sa iesim in orasul mare ,masina o lasasem in parcare la hotel.










Eee ,as mai fi stat asa departe de grijile zilnice ,dar nu s-a inventat inca un summit care sa tina doua saptamani,asa ca ne-am intors acasa la copii si la Happy care a fost asa de uimit ca ne-am intors incat nici nu ne-a bagat in seama in prima clipa.
Quebec e un oras frumos ,de fapt toata provincia e frumoasa si are un aer european spre deosebire de Toronto care este mai mult un oras cu tenta americana ca si celelalte orase din vest.





sâmbătă, 28 octombrie 2017

Socoteala de acasa...

Ca in fiecare an ,sezonul de schi se deschide pe 15 noiembrie si de obicei e destul de frig ca sa avem zapada artificiala daca nu se intampla sa ninga pana atunci.
Pe aici zapezile alea mari vin cam dupa luna ianuarie ,dar in 5 ani de cand suntem aici,am avut doar un Craciun fara zapada si tragem nadejde sa nu se mai intample.
Am tocmit deja omul cu plugul de curatat zapada ,am urcat hainele de iarna in dulap,iar azi am fost si la targul de echipamente sportive unde se puteau gasi chestii noi sau second hand.





Anul acesta targul s-a tinut la un magazin de  biciclete -Mike's bike shop -in Dieppe.
Chiar daca targul se deschide la ora 9 ,coada se formeaza ca pe vremea cand stateam la lapte in Bucuresti,adica cu o ora inainte.
Anul trecut ne-am dus si noi mai devreme si am stat la coada vreo 15 minute dar credeam ca nu mai apucam sa intram de frig ce era.
Azi am stat dupa niste amici si am ajuns putin mai tarziu,suficient de tarziu ca sa nu mai gasim cine stie ce deal-uri dar tot am mai prins ceva .
Noi n-am avut de cumparat ci am vandut echipamentul de snowboard al juniorului ca doar el n-are alta grija decat sa creasca.
Amicii au targuit la greu iar eu am cascat gura pe acolo in timp ce ei probau clapari,geci si alte chestii.
Cand unul din baieti mi-a cerut sa-i cumpar o bicicleta de 500 dolari am zis ca poate nu a citit el bine pretul apoi i-am spus ca e absurd ca o bicicleta sa coste atat.
Mi s-a parut ca costa foarte mult ,ca doar e o bicicleta nu o masina .
Pana la urma a trebuit sa i-o cumpar ca i-am combinat cadoul de ziua lui cu ala de Craciun si cu altele pentru urmatorii 20 de ani (as vrea eu) .
I-am luat-o ,s-a dat cu ea de cateva ori ,apoi a atarnat-o in magazie si gata cu marea bicicleta galbena de care nu mai aveam liniste pana sa i-o cumpar.
Azi am vazut niste biciclete la care mi-au ramas ochii dar nu pe design ci pe pret.



Or fi ele usoare sa le tii cu o mana ,dar sa dau 5000 de dolari pe una ( la reducere ,cat o fi la nereducere??),n-as da. Poate daca as participa la Paris -Brest-Paris m-as mai gandi sa-mi iau una si asta dupa ce imi vand un rinichi sau castig la loto (ca oricum nu joc).
Mi-am adus aminte ca intr-un an am vazut pe o partie pe cineva care avea schiuri cu cristale Swarowski.
Am mai vazut pe la targul ala niste geci umplute cu puf de gasca ,cand a probat Skiorul una ziceai ca acum isi ia zborul si nu-l mai vezi precum un balon din ala cu heliu.
Nu prea scumpe daca le compar cu Canada Goose ,facute tot in Canada ,dar nu sunt waterproof,ceea ce e cam aiurea ,dar solutia e sa cumperi o alta geaca shell si s-o imbraci peste geaca de puf.
Cica asa se poarta acum ,moda noua . Eu nu stiam de asa ceva ,cred ca am ramas in urma cu noutatile in materie de haine de schi .



Dupa ce am stat acolo vreo trei ore,amicii s-au intaratat si am tras o fuga si la Mall la alt magazin cu articole sportive apoi am trecut pe la un restaurant chinezesc si ne-am tot dus la alt targ de reduceri de data asta cu produse de bucatarie .
Probabil ca toata lumea care gateste stie de firma Paderno. Aici in Canada e un brand foarte serios si foarte scump ,dar odata pe an au reduceri imense de pret si organizeaza tot asa un fel de expozitie cu produsele lor la pret cu pana 80 % mai mici.
Eu duc lipsa mereu de cratite antiaderente si dupa ce am tot cumparat din alea de la Walmart sau Winners ,am aflat si eu ca teflonul e cancerigen si ca cele mai bune ar fi alea de inox sau alea cu ceramica pe dinauntru. Am cumparat chiar una cu ceramica ,dar tot lipeste ,din aia de inox am adus din Romania si e buna dar tot lipeste din cand in cand asa ca am luat una de la Paderno cu mari sperante .
Amicii mei au umplut un cos din ala mare de supermarket cu tot felul de cratite ,oale si maruntisuri de bucatarie.
Targul se tine odata pe an si a fost dechis toata saptamana ce a trecut iar maine e ultima zi .
Skiorul spunea ca a vazut un stand mixer Kitchen aid cu 150 dolari si venise sa imi spuna ,dar cand s-a intors sa-mi arate cu degetul spre el.nu mai era ,cineva il cumparase.
Toti umpleau cosurile cu oale ,tigai ,tavi de prajituri,cutite ,tacamuri,spatule,cesti de ceai,servetele de masa,slow cooker-e ,storcatoare ,etc etc.
Imi spunea alta amica de-a mea ca ea cumpara chiar daca nu are nevoie pentru ca le da cadou cand se duce la nunti .
Cred ca multi le iau doar ca sa le dea cadou pentru ca aici foarte putina lume gateste si este un fapt cunoscut si acceptata de toti ca fiind ceva ce face parte din cultura canadiana,daca stai la cratita ,esti de moda veche ,ceea ce nu e neaparat de dispretuit ci mai de graba de apreciat.
In era cand mancarea calda ti se aduce la usa ,cand toti vin franti de la servici,cand nu ai timp decat sa tragi un pui de somn pana la tura urmatoare,e normal sa nu te preocupe gatitul a la Masterchef.
Eu sunt si voi ramane de moda veche si pentru mine e o bucurie sa stau la cratita in loc sa stau in fata televizorului.
Poze nu am facut pentru ca am vazut un afis la intrare in care spuneau sa nu facem,dar preturile erau acceptabile ,nu foarte mici.
Cam asta a fost sambata noastra de azi in care planuisem sa nu facem nimic si asa ca deobicei socoteala de acasa...