marți, 19 septembrie 2017

Nimic nou

Aproape ca a trecut si vara asta care a fost calduroasa si insorita asemanatoare cu cele romanesti.
Nu am mai scris ce si cum am facut pe aici pentru ca nu am avut timp,nu am avut chef si nici nu cred ca mai intereseaza pe nimeni .
 Vine toamna lunga si plina de culoare asa ca in fiecare an,apoi iarna care e plina de zapada tot ca in fiecare an si tot asa .
Banal pentru altii ,excited pentru noi .

duminică, 30 iulie 2017

...si zmeura...

Cand incep zilele sa se lungeasca si temperaturile sa urce in temometre,stim ca vara e aici si ca nu mai avem nici o secunda de pierdut.
In Romania vara era interminabila ,caldurile ne topeau iar noi nu mai tineam seama de calendar,stiind ca avem tot timpul sa profitam de vremea buna . Aici situatia s-a schimbat . vara nu vine prea repede ,te uiti in calendar si dupa calculele stiute ,vara ar fi trebuit sa fie de muta vreme pe meleagurile canadiene,dar sabiile taioase ale vantului ce-ti umbla nerusinate pe sub haine te trezesc la realitate.
Pe vremea cand soarele incepe sa dezmorteasca ghiocelul in Romania,in Canada incep snow storm-urile adevarate .
Prima data cand am auzit despre stilul de gradinarit local,nu am crezut ca e real,apoi am inteles de ce sapatul si pregatitul unei gradini se face la inceputul lui iunie ,luna in care in care in Romania se culeg cirese,iar primele trufandale sunt deja amintire.
In jurul orasului sunt terenuri virane acoperite de iarba si flori salbatice . Le urmaresc cu atentie de cativa ani si le stiu randuiala. Lupin deschide sezonul cu florile lui in  nuante mov -albastrii sau rozalii,urmate de alte tufe carora nu le stiu numele,apoi altele pana cand apar petele galbene aurii ale unor flori care incheie spectacolul cromatic ,soptind usor ca vara e cu bagajele la usa.
Rand pe rand campurile prind culori diferite ,soarele urca tot mai sus,soselele se umplu de RV-uri si mororciclisti pensionari in aceeasi masura in care orasul se umple de semne de '' detour'' ,indivizi care se sprijina de niste indicatoare pe care scrie ''slow down'' si conuri de plastic portocalii insirate pe sosea .
Daca iti faci drum prin micile sate cu fermieri ,poti simti o adiere de fan proaspat cosit ,zbarnaitul infundat al tractoarelor ce baloteaza si poti vedea turme de vaci pascand linistite .
Incepe naveta de week end intre oras si ocean,vanzoleala de pe plaje ,pietele se umplu de verdeturi iar fermele isi deschid portile pentru u pick.
Upick-ul asta e un loc unde te duci si culegi ce iti ofera fermierul,dar totodata e si o destinatie unde sa -ti petreci timpul cu familia sau prietenii si un loc unde sa manaci proapat cat te tine burta.
Sezonul de u pick se deschide cu capsunile ,urmate de zmeura ,afine si mai spre toamna de mere,dar
printre ele  poti avea norocul sa nimeresti cirese ori fasole verde sau rosii.
De capsuni v-am facut pofta ,acum e randul zmeurei.
Azi am tras o fuga pana la Hilsborough unde mai fusesem in urma cu doi ani la cules de zmeura.
Pretul era 2,70 dolari pe un pound,mai scump decat capsunile dar asa a fost mereu.
Zmeura cat vezi cu ochii,multe soiuri si un hibrid combinatie intre zmeura si mure,pe tot cosul ala cu cutiute pline de zmeura am dat 25 dolari.
Culesul e mai placut decat la capsuni pentru ca randurile sunt mai departate iar printre ele e iarba moale si gasesti umbra sa te adapostesti sub tufe ,in plus Happy a zburdat liber impreuna cu cainele stapanilor.
N-am stat prea mult ca ne cam grabeam dar am mancat pe saturale ,am umplut cosurile si am plecat,in timp ce altii continuau a vina .
Imi place ideea de a-ti culege singur ceea ce vrei sa cumperi ,pretul e mai mic decat la magazin iar plimbarea e mai mult decat o placere.
Se pare ca avem putina seceta deoarece gazoanele vecinilor incep sa se ingalbeneasca oricat de mult se chinuie sa le ude si niveul apei din rauri a scazut .
Zilele sunt inca insorite si calduroase si chiar daca diminetile si serile sunt putin mai racoroase,dupa calendar mai avem cel putin o luna de vara si vacanta,apoi pregatim schiurile si incep iar sa povestesc ce fumoasa e iarna ,cu fulgii ei mari si pufosi...

































marți, 11 iulie 2017

E vremea capsunilor la noi

Cum sa trec peste culesul capsunilor fara sa va arat si voua,ca doar asa fac in fiecare an. 
Anul acesta am fost un grup mai mare siam fost la aceeasi ferma la care am fost prima data cand am ajuns in Canada,undeva langa Bouctouche ,cam la 40 de minute de condus .
Pretul este 1,75 dolari pe un pound,destul de bine fata de ce gasim in magazine,adica 2,99dolari,plus ca ce mancam in camp nu se cantareste.






Mie nu-mi place strawberry shortcake pentru ca are frisca ,dar am facut si eu unul pentru cei carora le place .

E ca o paine dulce cu gem de capsuni si frisca,un desert foarte apreciat de musafirii mei .

sâmbătă, 24 iunie 2017

Dupa 5 ani de Canada

In urma cu 5 ani pe vremea asta ,eram in al 7-lea cer de fericire ca am aterizat pe taramul visurilor noastre.
Biletul de avion a fost cumparat cu data de 21 iunie 2012.
Dupa trei zboruri cu avionul si doua escale lungi ,aproape morti (la propriu) de oboseala,aterizam pe un aeroport micut la Fredericton,capitala provinciei New Brunswick. Abia tinandu-ne pe picoare ,visand doar la un pat in care sa pot intinde picioarele si pune capul jos ca sa trag un somn bun,nu ca cel de pe bancile din aeroport.
In Romania existau cel putin doua locuri unde stiam ca poti respira aer 100% curat si parfumat doar de natura : in curtea bunicilor si la munte prin paduri sau pe dealurile Bucovinei.
Am ajuns in pragul usii de la avion si primul sentiment pe care l-am avut a fost ca sunt undeva in varful muntilor,inconjurat de brazi si rauri curgatoare. Aerul curat si o briza usor racoroasa ne-a trezit din amorteala intr-un mod placut . Incercand sa strapungem intunericul cu ochii nedormiti,am ajuns intr-o incapere mica (in comparatie cu imensul aeroport din Torornto) unde ne-am recuperat nesfarsitul numar de bagaje.
Am fost intampinati de un om inalt si prietenos care agita vesel un carton pe care scria mare: ''welcome to the Skior family!''
Oricat de obositi eram,imi aduc si acum amite cum arata camera de hotel ,ce am mancat la micul dejun si cum am pornit spre Moncton intr-un minivan care avea ferestrele prea mici  pentru curiozitatea noastra.
Totul era imens,de la masini(track-uri) pana la sosele ,parcari,magazine ,paduri etc.
Asa a inceput aventura noastra pe taramul celalalt,dincolo de un ocean imens ,departe de ceea ce fusese din totdeauna ACASA.
Multe intamplari si ganduri le-am impartasit cu voi de-a lungul acestor 5 ani pe acest blog ,in asa fel incat nu as avea prea multe de spus acum . Daca privesc in urma la ceea ce am scris atunci,n-am mare lucru sa schimb . Asa cum au venit una dupa alta ,le-am scris aici si pe restul le-am lasat sa se inteleaga din ceea ce se putea citi printre randuri.
Intre timp lumea s-a schimbat ,noi am mai imbatranit si credem ca am devenit un pic mai intelepti asa incat sa nu mai punem pe afis toate gandurile si sentimentele noastre.
Tot ce s-a scris ,ramane si se va intrepreta in milioane de feluri dupa milioanele de persoane ce vor trece pe aici.
Incet ,incet lumea se apropie de globalizare si ceea ce e aici ,va fi si in Romania in scurt timp,asa ca mare diferenta nu va mai fi decat in mintea noastra. Cei care n-au ajuns sa plece in bejanie prin alte tari( asa ca noi ),vor trai cu nostalgia ca poate era mai bine ''dincolo''.
Daca ar fi sa dau sfaturi celor ce vor sa emigreze,as spune ca din moment ce ideea de emigrare a patruns in mintea cuiva,ar trebui intoarsa si analizata pe tote fetele pana cand se ajunge la o concluzie clara. Trecand peste toate framantarile , calculele si intrebarile as spune ca daca esti tanar,daca ai vointa puternica si esti intelept. poti sa pornesti la drum fara sa  privesti inapoi ,dar sa nu te astepti ca vei gasi  rauri in care curge lapte si miere .
Umbla o vorba cum ca emigrarea nu e pentru oricine ,ca trebuie sa fii facut dintr-un anumit aluat ca sa reusesti.Eu as spune ca depinde cum privesti lucrurile si ce intelegi prin ''a reusi''.
Dupa 5 ani de ''modelare'' ,noi credem mai degraba ca este vorba de caracterul fiecaruia ,de capacitatea de relationare si de cat de mult este o persoana dispusa sa renunte la ceea ce este in momentul cand intra pe mana ''olarului''.
Printre emigranti sunt multi ,foarte multi care n-au alte aspiratii decat sa atinga un nivel de trai mai bun cu efort cat mai mic si dispusi sa plateasca orice pret pentru a-si atinge scopul.Altii sunt disperati dupa apreciere si recunoastere ,altii se multumesc cu orice le scoate in cale ziua de maine. Toti au sansa lor de ''a reusi'' aici in tara asta cu efort mai mare sau mai mic.
Fie ca este Montreal sau Toronto,Alberta sau New Brunswick,Vancouver sau New Foundland, Canada ofera o sansa tuturor si nu spun ca e pe tava  si e usor ,dar asa cum zicea  un slogan de pe vremuri; '' Daca vrei...poti!''
Fie in Romania ,fie in Canada,sa nu uitam ce spune o vorba din batrani : '' Omul sfinteste locul''.
Pentru noi acesti 5 ani au fost ani de transformari ,de cunoastere si de eforturi mari,cu asteptari pe masura.
Am trecut prin transformari odata cu toata lumea si greu dar sigur incepem sa intelegem ca ce a fost nu se mai intoarce , iar ce va fi nu putem cunoaste decat in parte prin prisma a ceea ce facem acum.
Avem regrete ,am gresit ,vom mai gresi pentru ca nu suntem perfecti si nici nu vrem sa pozam in ceea ce nu suntem,dar pana la urma asta este viata ,cu deal si vale ,tristeti si bucurii,usor si greu ,realizari si esecuri.Nimic din toate acestea nu tin de tara in care locuiesti ci de alegerile pe care le faci in fiecare clipa.








luni, 19 iunie 2017

La cottage cu amicii

Pana acum am avut doar vreo doua zile caniculare ,restul au fost mai mult zile cu nori,ploaie,vant puternic si frig.
Sambata am planuit o iesire cu niste amici la ocean . Ne-am adunat la un potloc dar n-am reusit sa ne scaldam pentru ca norii n-au lasat nici o clipa locul liber pentru soare.
Ne adaptam ca doar n-avem ce face,bine ca sunt casele si cabanele incapatoare ,confortabile si gazdele primitoare .
Exista aici un joc pe care toti il joaca atunci cand petrec timp afara.
Doua cutii de lemn cu un cilindru in mijloc si legate intre ele cu o sfoara. Sunt niste inele metalice pe care trebuie sa le arunci de la o anumita distanta intr-o cutie de lemn si daca nimeresti in mijlocul cilindrului ai nu stiu cate puncte.
Habar nu am de regulile jocului dar avem si noi unul acasa pentru zilele cand avem musafiri .


 Mai aveau si niste potcoave pe care e aruncai in jurul unui bat metalic,cred ca toti stiu cum se numesc mai putin eu .

 Asta e o magazie de carton pe care o avem toti in spatele curtii,acolo depozitam toate maruntisurile de pe langa casa.
Dupa cum se vede,functioneaza dupa reguli impuse de stapan ,nu de stapana.

 Pisica asta de lemn e simpatica foc,daca va uitati cu atentie,o sa vedeti ca are o pana in gura.

 Asa se vedea de pe canapea.

 Mashmallow pe bat ,la foc ,mai mut fum.








Data viitoare pun poze cu soare si barci sau ce-o mai fi pe acolo.
Uitasem sa va spun ca azi ne coacem la 35 de grade cu umiditate.

vineri, 16 iunie 2017

Amestecate

Amuzant ,nu?


Asa arata un gazon neingrijitin Canada.

 Aproape de Bouctouche , La Pays de la Sagouine,un satuc muzeu asezat pe o insula mica si care este deschis doar vara pentru vizitatori. Cand am fost noi ,era inca inchis ,dar peisajul e frumos.

 Macar in poze sa mai vedem o branza adevarata ca asta de la Costco care isi zice ''feta'' numai''feta''nu este.

Ocupatia de baza pe timp de vara.


Putina miscare in fata casei.
 Acum stiu cum arata un laptop pe dinauntru. Nu ca m-as pricepe tare la asa ceva ,dar placerea mare e cand surubaresti prin el .
 M-am apucat iar de umplut bors . Gaseam la un magazin bors adus din Romania ,din ala la sticla. Acum nu mai aduc pentru ca nu se cumpara ,asa ca n-am avut incotro si am umplut bors. Cam greu aici pentru ca nu gasesc tarate normala ,dar pana la urma am gasit ceva asemantor . Nevoia te invata .


  Nori frumosi intr-o zi de vara .

Happy 

duminică, 4 iunie 2017

O ''fuga'' la Montreal

Abia ne-am intors de a Montrea dupa 1000 de km de condus ,mici pauze si multa oboseala .
Ne-au expirat pasapoartele ,iar  aici in New Brunswick nu avem consulat ,asa ca n-am avut de ales decat sa dam ''o fuga''pana acolo. Peste doua luni trebuie sa mergem iar ca sa le ridicam si sa facem procura pentru unul din baieti pentru ca va merge iar la dentist in tara.
Speram ca o sa se rezolve aici dar cand l-am dus la medic cu maseaua umflata ,mi-a zis ca nu e nimic grav,ca nu se vede nimic la radiografie si ca poate e vorba de sinusuri.
Venise Skiorul vesel de la dentist ,credea ca e adevarat ce spune ''specialistul'' dar dupa ce am trimis radiografia in Romania ,am primit confirmarea ca e o infectie (oricine stie ca o masea nu se umfla din nimic).
La consulat am stat 3 ore, dar domnul de la ghiseu a fost foarte amabil si totul a decurs intr-un mod placut chiar daca eram presati de timp.
Dupa ce m-am obisnuit sa traiesc intr-un oras mic ,linistit si practic asa cum e Moncton-ul,Montreal-ul mi s-a parut chinuitor.
Multe masini,oameni grabiti,constructii la tot pasul,parcari pline,turisti etc,etc.
Dupa ce am rezolvat cu pasapoartele ne-am idreptat spre Saint Hubert unde aveam rezervata camera la hotel pentru cateva zile cu ocazia unei conferinte la care am participat.
Nici GPS-ul nu face fata nebuniei din Montreal pentru ca se repara drumuri ,se detruneaza rutele,se construiec si se darama poduri la orice pas.Mi-aduc aminte ca si in urma cu doi sau trei ani cand am fost prima data la Montreal,tot asa era orasul: plin de macarale ,picamere,semne de ''detour'' si mult stress.
Am avut o pauza in utima zi si am fost condusi sa vizitam putin centrul orasului Montreal,mai bine zis ,o mica parte din centrul orasului.

E frumos orasul si interesant ca sa il vizitezi dar nu as mai dori sa traiesc vreodata intr-o metropola.
Ritmul alert si stress-ul nu mai sunt asa de usor de controlat de la o varsta .
Mi-ar fi  placut sa am mai mult timp de plimbari ,de cutreierat magazine ,de mancat pe la restaurante cu diferit specific,dar nu s-a putut de data aceasta.
In general Montreal este un oras cu aer european,micile cartiere din jur sunt pline de alei incadrate de arbori maturi ,case din caramida  si magazine mici ca niste bacanii.
Ne-am intors acasa ca si cum am veni in concediu.



.